Teme și sub-teme

Axa 1: În condițiile creșterii inegalităților, care sunt provocările ?

Pornind de la diversitatea interpretărilor oferite de către actorii din domeniul educațional în ceea ce privește problema inegalităților și a soluțiilor concrete întreprinse în vederea reducerii acestora, se pot identifica mizele subiacente creșterii inegalităților și definirii rolului Școlii în raport cu această situație. Astfel, prima axă structurantă a congresului invită la reflecție asupra multiplelor provocări (economice, politice, filosofice, sociale, culturale, antropologice, geopolitice etc.) care duc la reproducerea, chiar amplificarea, inegalităților în câmpul educațional. Aceste aspecte se pretează unor lecturi variate în planul principiilor care guvernează acțiunile ce pot fi întreprinse și care declanșează întrebări precum : în ce manieră se construiesc aceste inegalități și cum evoluează în timp ? Care sunt ideologiile, discursurile sau politicile care legitimează aceste inegalități sau, dimpotrivă, care le denunță sau le deconstruiesc? Care sunt raporturile dintre inegalitățile sociale, politice, educative etc. ? Care sunt diferitele modalități, tipuri și forme de inegalități cu incidență asupra educației ? Care este influența lor asupra educației și sistemelor educaționale ? Ce rol pot juca educația și sistemele educative în raport cu de aceste inegalități?

Axa 2: Pentru a combate creșterea inegalităților, ce actori pot fi implicați ?

Pe lângă provocările pe care le generează existența inegalităților, este necesar să ne întrebăm care sunt actorii în măsură să acționeze la nivel educațional, să influențeze în sensul reducerii diferitelor forme de inegalitate. Cea de-a doua axă a congresului invită deci la un cadru de reflecție asupra responsabilităților și rolurilor unor actori precum : statul și organismele sale (Ministerul Educației, Ministerul Muncii, Ministerul Tineretului etc.), instituțiile educative (de la școala primară la învățământul superior), asociațiile, actorii din teren (directori de școală, consilieri, profesori, familii, formatori, organizații non-guvernamentale, organizații internaționale, sindicate, media etc.). Ne propunem să punem în evidență poziționarea acestora în raport cu inegalitățile, modul în care interpretează aceste inegalități (cadru teoretic, concepții etc.), discursurile care le legitimează sau le combat, modalitățile în care acești actori traduc problematica în discuție în politici publice, documente oficiale sau curriculum.

Axa 3: Pentru a combate creșterea inegalităților, ce practici se pot adopta?

Deși accesul la educație este în progres peste tot în lume, inegalitățile persistă. Creșterea inegalităților ne determină să reflectăm asupra practicilor menite a le reduce, fie că este vorba despre acțiuni (ne)guvernamentale, inițiative cetățenești, de familie, practici educaționale, de formare sau de cercetare. În raport cu creșterea inegalităților, cercetările care vizează aceste practici devin o provocare esențială. Din acest punct de vedere, cea de-a treia axă a congresului propune următoarele întrebări: care sunt inițiativele concrete întreprinse de către diferiții actori ai educației formale sau informale în vederea reducerii inegalităților și care sunt rezultatele ? Care sunt dispozitivele pedagogice sau de formare care contribuie la diminuarea inegalităților? Cum putem ține seama de eterogenitatea crescută a elevilor fără a spori inegalitățile? Care sunt practicile care legitimează aceste inegalități sau, dimpotrivă, le denunță sau le deconstruiesc?