Speakeri principali

 

Prof.univ.dr. Yves Lenoir
Facultatea de Educație
Universitatea din Sherbrooke

 

Profesor univ. dr. Emil Păun
Facultatea de Psihologie și Științele Educației
Universitatea din București

 

 

Profesor Emerit Thérèse Mungah Shalo Tchombe
Facultatea de Educație
Universitatea din Buea

 


Doctor în sociologia cunoașterii al Universității Paris 7, Yves Lenoir este profesor titular la Facultatea de Educație de la Universitatea din Sherbrooke. Profesorul Lenoir a fondat și a condus Centrul de Cercetare în intervenție educativă (CRIE) între anii 1991-2006 și a fost titularul catedrei, finanțate de Consiliul de Cercetare în Științe Umaniste din Canada (SSHRC).

Președinte, timp de 12 ani (2000-2012), al Asociației Mondiale de Științe ale Educației (AMSE) este, în prezent, membru al Centrului pentru cercetare în predarea și învățarea științelor (CREAS). Activitatea sa de cercetare se axează pe practicile de predare și formare a cadrelor didactice. Acestea sunt studiate, folosind conceptul integrator de intervenție educațională, din perspectiva raporturilor lor cu curriculum-ul și cu dispozitivele utilizate în relația de predare-învățare. Profesorul Lenoir analizează aceste practici luând în considerare interacțiunile complexe dintre diferitele sale componente în cadrul situațiilor de predare-învățare. La această problemă epistemologică, profesorul Lenoir asociază, în analizele sale derulate pe parcursul câtorva decenii, tematica socio-educativă a finalităților, prin luarea în considerare, pe de o parte, a tensiunii dintre instruire și socializare prevăzute în curriculum și în practicile didactice și, pe de altă parte, a contextului ideologic, politic, economic, social și cultural care influențează aceste finalități.

În cei 56 de ani, cât a lucrat în domeniul educației, mai întâi ca profesor în învățământul primar, în învățământul special, la nivel secundar, apoi ca responsabil cu dezvoltarea educațională la Ministerul Educației din Quebec, în calitate de consilier în științele umaniste la Consiliul școlar din Montreal, în calitate de lector la catedra de sociologie și educație de la Universitatea din Quebec din Montreal (UQAM) și, în cele din urmă, în calitate de profesor și cercetător la Universitatea din Sherbrooke, profesorul Lenoir a deținut diferite funcții didactice și administrative (prodecan, responsabil de programe etc.) și s-a consacrat, în egală măsură, misiunii de predare și celei de cercetare și de îndrumare a studiilor de masterat și de doctorat. În plus, face parte din numeroase organizații naționale și internaționale și comisii, cum ar fi: Consiliul de Cercetare în Științe Umaniste din Canada, Comisia Canadiană pentru UNESCO, Comisia pentru Educație și Cercetare Universitară, Comisia pentru Învățământ și Cercetare Universitară a Consiliului superior al educației din Quebec, Comisia științifică internațională de studiu asupra reformelor curriculare din Africa, Colegiul evaluatorilor de program pentru catedrele de cercetare din Canada, Observatorul practicilor de învățare din Franța etc.

De asemenea, Profesorul Yves Lenoir a activat ca expert internațional pentru diferite organizații internaționale din Africa, Europa și America de Nord, Centrală și de Sud – UNICEF, UNESCO, Banca Mondială, Agenția Franceză pentru Dezvoltare, Centrul internațional de studii pedagogice din Sèvres, Centrul de Cercetare, Informare și Producere a Educației Naționale al Republicii Djibouti etc. – și a avut calitatea de consilier științific pe lângă unele universități latino-americane și organizații publice și private din Quebec și din Canada. Aceste activități complexe și diverse i-au permis să genereze o rețea internațională extinsă și să creeze legături strânse cu mulți cercetători, în special din lumea francofonă, hispanofonă și lusofonă.

În ceea ce privește difuzarea rezultatelor cercetării, profesorul Yves Lenoir și-a asumat responsabilitatea pentru promovarea și susținerea revistelor științifice: a inițiat crearea unei reviste la Facultatea de Educație a Universității din Sherbrooke, pe care a și condus-o temporar. În prezent, este membru în peste 20 de comitete științifice din Europa, America de Nord și America de Sud și este responsabil al seriei Éditions Cursus universitaires de la Groupéditions Éditeurs.

De asemenea, pe lângă implicările sale în organizarea de evenimente naționale și internaționale (peste 50), activitatea sa științifică este impresionantă: peste 570 de lucrări comunicate la nivel mondial, peste 560 de publicații, inclusiv 32 de cărți, 12 numere tematice, peste 120 de articole evaluate peer review și 160 de capitole din volume de lucrări. Aceste lucrări au fost redactate în limba franceză, dar și în alte limbi (engleză, arabă, catalană, engleză, portugheză, spaniolă, slovacă, română etc.), apărând în America de Nord și în America Latină, Africa, Europa și Orientul Mijlociu. Mai multe publicații au fost traduse în spaniolă și portugheză, iar în Mexic i-a apărut o lucrare în limba spaniolă.

De-a lungul carierei sale, Profesorul Lenoir a primit mai multe distincții și recunoașteri ale meritelor sale: pe lângă premiile acordate pentru valoarea științifică a lucrărilor publicate, Comunitatea franceză din Belgia l-a onorat, în septembrie 2004, pentru întreaga sa contribuție academică; de asemenea, a fost ales, în luna decembrie a aceluiași an, membru corespondent al Academiei de Educație din São Paulo, Brazilia, o academie formată din 40 de profesori titulari din statul São Paulo. Universitatea din Sherbrooke l-a desemnat, în noiembrie 2006, unul dintre liderii marcanți ai comunității universitare, pentru devotamentul constant și pentru realizările sale științifice.

În septembrie 2007, Profesorul Yves Lenoir a primit Premiul pentru Cercetare și Creație, iar în noiembrie 2007, a fost decorat de regele Belgiei, care i-a acordat Ordinul Leopold al II-lea, în grad de comandor, pentru întreaga sa activitate academică și pentru cooperarea științifică dintre Quebec și Comunitatea franceză din Belgia. Ordinul Leopold al II-lea este cea mai înaltă distincție acordată unui civil, fiind rangul prim de cavaler în Belgia, atât ca importanță, cât și ca dată de întemeiere (1832). În sfârșit, în anul 2012, a primit Premiul Kenneth Boulding de la Asociația pentru Studii Interdisciplinare (ASI) din Statele Unite ale Americii. Este primul cetățean străin și numai al nouălea destinatar al acestui premiu, care a fost acordat doar de câteva ori în istoria de 43 de ani a ASI.

Câteva publicații recente:
Lenoir, Y. (avec la collaboration de A. Hasni, F. Lacourse, F. Larose, P. Maubant et A. Zaid) (2018). Guide d’accompagnement de la recherche. Un outil de réflexion sur les termes et expressions liés à la recherche (2e éd. revue et augm.). Saint-Lambert : Éditions Cursus universitaire (1re éd. 2012).
Lenoir, Y., Tardif, M. et Breton, G. (dir.). (2018). Penser l’éducation : une vie à développer l’éducation, du primaire à l’université. En hommage à Mario Laforest. Saint-Lambert : Éditions Cursus universitaire.
Hernández Rodríguez, C. A., Leff Zimmerman, E., Vasco, C. E., Lenoir, Y. et Uribe Castro, H. (2017). Interdisciplinariedad : un desafío para transformar la universidad en el siglo XXI. Santiago de Cali : Universidad autónoma de Occidente.
Lenoir, Y. (2017). Les médiations au cœur des pratiques d’enseignement-apprentissage : une approche dialectique. Des fondements à leur actualisation en classe. Éléments pour une théorie de l’intervention éducative (2e éd. rev. et augm.). Saint-Lambert : Éditions Cursus universitaire (1re éd. 2014).
Hasni, A., Lebrun, J. et Lenoir, Y. (dir.). (2016). Les disciplines scolaires et la vie hors de l’école. Le cas des “éducations à” au Québec. Éducation à la santé, éducation à l’environnement et éducation à la citoyenneté. Saint-Lambert : Groupéditions Éditeurs.
Lenoir, Y., Adigüzel, O., Lenoir, A., Libâneo, J. C. et Tupin, F. (dir.). (2016). Les finalités éducatives scolaires. Une étude critique des approches théoriques, philosophiques et idéologiques. T. 1 : Fondements, notions et enjeux socioéducatifs. Saint-Lambert : Éditions Cursus universitaire.
Lenoir, Y., Froelich, A. et Zúñiga, V. (dir.). (2016). La reconnaissance à l’école : perspectives internationales. Québec : Presses de l’Université Laval.
Lenoir, Y., Hasni, A. et Froelich, A. (2015). Curricular and didactic conceptions of interdisciplinarity in the field of education : A socio-historical perspective. Issues in Interdisciplinary Studies, 33, 39-93.
Lenoir, Y. et Esquivel, R. (dir.). (2015). Procédures méthodologiques en acte dans l’analyse des pratiques d’enseignement : approches internationales. T. 1 : Les méthodes en usage à la Chaire de recherche du Canada sur l’intervention éducative et utilisées par des chercheurs qui y sont associés. Longueuil : Groupéditions Éditeurs.
Lenoir, Y. et Esquivel, R. (dir.). (2015). Procédures méthodologiques en acte dans l’analyse des pratiques d’enseignement : approches internationales. T. 2 : Les méthodes en usage dans des centres de recherche et chez des chercheurs français et latino-américains. Longueuil : Groupéditions Éditeurs.
Lenoir, Y. (2013). La question du juste dans les dispositifs d’évaluation scolaire des apprentissages : Un regard critique à partir des sphères de justice de Walzer. In L. Talbot et V. Bedin (dir.), Les points aveugles dans l’évaluation des dispositifs d’éducation ou de formation (p. 31-68). Berne : Peter Lang.
Lenoir, Y. (2012). La profesionalización docente de Quebec para Latinoamérica. Cuernavaca : Universidad Fray Luca Paccioli Ediciones.
Lenoir, Y. et Tupin, F. (dir.). (2012). Éditions L’Harmattan.
Lenoir Y. et Tupin F. (dir.). (2012). Les pratiques enseignantes entre instruire et socialiser. Regards internationaux. Québec : Presses de l’Université Laval.

Lucrări în curs de apariție:
Lenoir, Y., Bourque, J., Hasni, A., Nagy, R. et Priolet, M. (dir.). (à paraître). Les finalités éducatives scolaires. Pour une étude critique des approches théoriques, philosophiques et idéologiques. T. 2 : Conceptions des finalités et des disciplines scolaires chez des enseignants du primaire. Une étude comparative internationale. Saint-Lambert : Éditions Cursus universitaire.
Lenoir, Y. et Jean, V. (dir.). (à paraître). Les pratiques d’enseignement au primaire. Quatorze ans de recherche sur la mise en œuvre du curriculum québécois actuel. Saint-Lambert : Éditions Cursus universitaire.
Lenoir, Y. (à paraître). Une brève histoire de l’émergence de la science. Une approche épistémo-politique. Saint-Lambert : Éditions Cursus universitaire.
Lenoir, Y. (à paraître). L’interdisciplinarité à l’école. De la conceptualisation à la mise en œuvre. Saint-Lambert : Éditions Cursus universitaire.

 


Emil Păun este prof.univ.dr. emerit la Facultatea de Psihologie si Științele Educației, Universitatea din București. Doctor în pedagogie din 1971, Emil Păun a urmat  mai multe stagii de specializare în străinătate, la universități și institute științifice de prestigiu: Universitatea Paris V și Institutul Național de Cercetări Pedagogice din Franța (1971-1972), Institutul Internațional de Planificare a Educației/UNESCO (1972), Centrul Internațional al Copilului/Paris (1975), Universitatea din Cambridge (1995), Institutul pentru Educația Adulților, Frankfurt (1997).

Șef al Catedrei de pedagogie (1990-2007) și al DPPD (1999-2002), Emil Păun a fost membru în Senatul universității în mai multe legislaturi, precum și al Consiliului național de atestare a titlurilor universitare și a doctoratelor (1991-2008). În intervalele 1990-1994 si 2000-2003, a fost director general pentru formarea inițiala și continuă a cadrelor didactice în Ministerul Educației Naționale, iar între 2001-2002, director al Centrului Național de formare a personalului didactic si de conducere.

Este director fondator al revistei REPERE, revista de științe ale educației (Universitatea din București), membru în comitete științifice și de lectură ale unor reviste românești și străine (revista “Carrefours de l’Education”, Franța).

Este Doctor Honoris Causa al Universității de Vest din Timișoara din 2003.

 

Emil Păun a fost profesor invitat pentru activități de predare și de cercetare la universități din Europa și din America de Nord: Universitatea “Jules Verne”, Amiens/Franța (2003), Universitatea Moncton, Canada (2006, 2007). 

Este conducător de doctorat și coordonator de teze de doctorat în cotutela, precum și coordonator a numeroase proiecte internaționale și grupuri de lucru în cadrul Agenției Universitare Francofone (AUF), Consiliului Europei, UNESCO. Alte funcții deținute: expert în evaluarea rezultatelor unor proiecte internaționale, membru în comitetele științifice, keynote-speaker, raportor, coordonator de grupuri de lucru în cadrul a numeroase (peste 50) congrese și conferințe naționale și internaționale (Conferința internațională a educației BIE/UNESCO, Geneva, Bienala “Education et Formation”, Franța;  Conferința internaționala “Education tout au long de la vie”, Paris, Conferința AUF, Paris; Congresul internațional al Asociației internaționale pentru cercetări interculturale, Franța).

De asemenea, profesorul Emil Păun a făcut parte  din mai multe asociații științifice naționale și internaționale (Asociația pedagogilor din Romania, Asociația francofonă a cercetătorilor în științele educației, Asociația pentru formarea profesorilor din Europa, ATEE, Societatea europeana pentru cercetări în educația adulților, Societatea europeana de istoria științelor sociale si comportamentale).      

Este membru al Comitetului de orientare științifică sectorială pentru științele sociale al AUF, membru al biroului executiv pentru formarea profesorilor (AUF/CEFEF).

Rezultatele cercetării științifice s-au concretizat în numeroase studii apărute în volume și în reviste românești și internaționale, precum și în cărți publicate la edituri prestigioase, titluri dintre care menționăm: Educația și rolul ei în dezvoltarea social-economică, EDP, 1974; Învățământul francez contemporan, EDP, 1978; Socio-pedagogie școlară, EDP, 1982; Școala-abordare sociopedagogică, Polirom, 1999; Pedagogie. Fundamentări teoretice și demersuri aplicative (coord), Polirom, 2002; Pedagogie. Provocări și dileme privind școala și profesia didactică, Polirom, 2017.